Povestea gin-ului cu apă tonică începe ca o rețetă medicală. În India secolului al XIX-lea, ofițerii britanici primeau chinină împotriva malariei — o pulbere atât de amară încât era aproape imposibil de băut. Au dizolvat-o în apă cu zahăr și sifon, iar apoi au adăugat rația de gin. Apa tonică s-a vândut curând în sticle, sub numele care trimite direct la această origine: Indian Tonic Water.
Gin-ul din toate paharele noastre este Tanqueray, distilat pentru prima dată la Londra în 1830 de Charles Tanqueray — un London Dry curat, cu ienupăr în prim-plan, care lasă apa tonică să-și spună povestea. Pentru că acolo e diferența: păstrăm același gin și aceeași rețetă, și schimbăm doar tonicul. Avem șase variante, din două case: Fever-Tree, fondată la Londra în 2005 cu ideea că o treime din băutură merită ingrediente la fel de bune ca gin-ul, și Double Dutch, creată de două surori gemene din Olanda care au adus în lumea mixerelor combinații mai îndrăznețe.
Se servește în pahar mare, cu multă gheață, pentru ca perlajul să țină până la ultima înghițitură.